In weekendul ce a trecut (14-15 august 2010), am participat la "FanFest", la Rosia Montana. Am mers in primul rand pentru a-mi face o parere despre ceea ce se intampla acolo ... Am ascultat argumentele reprezentatilor corporatiei RMGC si am ascultat si vocea oamenilor din strada.
In plan rational, proiectul RMGC convinge. Totul pare perfect pe hartie ... RMGC foloseste, pentru a da o legimitate "europeana", inclusiv argumentul ca si in alte tari occidentale exista mine de aur ce folosesc cianura. Or fi ... Nu cred ca cianura e neaparat problema ...
Cred ca una din problemele majore ale Rosiei Montane e cea a exploatarii unei bogatii naturale ce apartine Romaniei nu in folosul nostru al tuturor. Da, vor intra si niste bani la buget ... si? Au mai intrat si in trecut bani din vanzarea Petrom, BCR, etc ... si unde au ajuns ei? Mentalitatea politicienilor de azi, care nu tine cont de interesele comunitatii, vor face, din punctul meu de vedere, ca aceasta bogatie sa se iroseasca ... Cum ar fi sa lasam aurul acolo si statul roman sa-l exploateze (daca va mai fi cazul), cu tehnologii mai putin sau deloc poluante si cu o alta mentalitate, peste 20-30 de ani?
Pe langa aspectul de mai sus, mai e problema distrugerii unei comunitatii. Locuitorii, putinii cati au mai ramas spun povesti tragice despre cei ce au plecat ... Dezradacinarea a facut victime din multi dintre ei ...
Si acum sa privim si ce se poate face ... OK, Rosia Montana nu are tocmai farmecul unei statiunii montane din Alpi ... muntii din jur sunt rosi de minerit. Are insa un cadru natural impregnat de istoria mineritului traditional si tocmai din cauza asta reprezinta o valoare mai mare decat aurul ce se mai gaseste in adancurile ei. O valoare care o poate face sustenabila si care poate crea locuri de munca pe termen lung. Bineinteles, pentru a exploata aceasta valoare culturala, trebuiesc investite fonduri. In sensul asta, initativa mai multor asociatii si organizatii de a propune Rosia Montana ca si sit UNESCO World Heritage, imi pare o idee excelenta, care poate sa atraga fonduri si turisti.
Pe final, cred ca fiecare dintre voi, cei la care va mai pasa de cea ce se intampla in tara asta, ar trebui sa mergeti acolo, la Rosia Montana, sa stati cateva zile (cazati la pensiunile localnicilor sau cu cortul in gradinile lor), sa vorbiti cu oamenii de acolo, sa bateti cu piciorul locurile si apoi sa va spuneti parerea, pe un blog, la o bere cu prietenii, la masa cu familia ... Cred ca numai asa, Rosia Montana va putea fi "salvata".
miercuri, 18 august 2010
duminică, 9 mai 2010
Pelerin pe meleagurile sasilor (II) - Agarbiciu spune povestea ...
10 Aprilie 2010. Agarbiciu (Arbejän), judetul Sibiu
1.jpg)
Satul, fortificatia si biserica din Agarbiciu
Biserica fortificata de la Agarbiciu nu e printre cele mai bine intretinute. Defapt pare aproape parasita judecand dupa gramezile de frunze uscate de la intrare in biserica sau de pe scarile ce urca la etaj ...
.jpg)
Mihai, tine cheile bisericii si gestioneaza casa de oaspeti. E dezamagit de slabul interes aratat bisericii fortificate de aici … nu sunt bani, sasii ce au plecat au ajutat prea putin … iar statul ..
Biserica fortificata de la Agarbiciu spune insa, chiar si fara a fi pusa in valoare, povestea comunitatii din care s-a nascut.
Intr-una din incaperile corpului de cladire aflat chiar deasupra portii de intrare in fortificatie se afla magazia unde comunitatea isi pastra, pe langa altele, slanina traditionala. Tavanul magaziei inca pastreaza carligele in care erau agatate bucatile de speck, fecare carlig avand notat numarul casei si cateodata numele proprietarului delicatesei agatate acolo. Mihai imi spune ca atunci cand cineva taia o bucata dintr-o slanina, trebuia sa marcheze cu o stampila speciala bucata ramasa in carlig pentru a se putea cunoaste astfel cine s-a servit din respectiva slanina. Obiceiul este, cred eu, un exemplu elocvent pentru modul de organizare si de functionare a comunitatilor sasesti.
-1.jpg)
Chiar la intrarea in magazia de alimente se mai pastreaza o mica moara de macinat, bazata pe un mecanism rudimentar in genul „biela-manivela” actionat manual.
O alta incapere din acelasi corp de cladire in care se afla magazia, continua povestea ... Aceasta incapere era folosita pentru a impaca sotii ce doreau divort, ei fiind inchisi acolo si obligati sa foloseasca un singur pat, o singura farfurie si o singura lingura pana cand reveneau la sentimente mai bune. Aparent aceasta metoda functiona destul de bine, intru-cat divorturile erau foarte rare in comunitatile sasesti, probabil si din cauza ca era considerata o rusine a ajunge intr-o astfel de situatie.
Un caiet datat 1989, continand o lista de inventar, era aruncat pe jos in magazie marcand intr-un mod fara echivoc momentul emigrarii masive a sasilor in Germania. Povestea comunitatii sase de la Agarbiciu e destinata sa se termine aici? Sa speram ca nu ...
Info Cazare:
In imediata apropiere a fortificatiei se afla o casa de oaspeti, dotata cu mai multe dormitoare comune, o camera dubla, bucatarie si baie.
.jpg)
Capacitate: 24 de locuri
Pret: incepand de la 5 Euro / persoana / noapte
Este posibila si camparea cu cortul in curtea pensiunii, la un pret de 3 Euro / cort, cu acces la WC si apa.
Contact: Florin Mihai, tel: 0269-855320; 0726-107652.
Pentru galeria foto completa, vizitati:
http://picasaweb.google.com/sebflorian/AgarbiciuArbejan#
Satul, fortificatia si biserica din Agarbiciu
Biserica fortificata de la Agarbiciu nu e printre cele mai bine intretinute. Defapt pare aproape parasita judecand dupa gramezile de frunze uscate de la intrare in biserica sau de pe scarile ce urca la etaj ...
Biserica fortificata de la Agarbiciu spune insa, chiar si fara a fi pusa in valoare, povestea comunitatii din care s-a nascut.
Intr-una din incaperile corpului de cladire aflat chiar deasupra portii de intrare in fortificatie se afla magazia unde comunitatea isi pastra, pe langa altele, slanina traditionala. Tavanul magaziei inca pastreaza carligele in care erau agatate bucatile de speck, fecare carlig avand notat numarul casei si cateodata numele proprietarului delicatesei agatate acolo. Mihai imi spune ca atunci cand cineva taia o bucata dintr-o slanina, trebuia sa marcheze cu o stampila speciala bucata ramasa in carlig pentru a se putea cunoaste astfel cine s-a servit din respectiva slanina. Obiceiul este, cred eu, un exemplu elocvent pentru modul de organizare si de functionare a comunitatilor sasesti.
Chiar la intrarea in magazia de alimente se mai pastreaza o mica moara de macinat, bazata pe un mecanism rudimentar in genul „biela-manivela” actionat manual.
O alta incapere din acelasi corp de cladire in care se afla magazia, continua povestea ... Aceasta incapere era folosita pentru a impaca sotii ce doreau divort, ei fiind inchisi acolo si obligati sa foloseasca un singur pat, o singura farfurie si o singura lingura pana cand reveneau la sentimente mai bune. Aparent aceasta metoda functiona destul de bine, intru-cat divorturile erau foarte rare in comunitatile sasesti, probabil si din cauza ca era considerata o rusine a ajunge intr-o astfel de situatie.
Un caiet datat 1989, continand o lista de inventar, era aruncat pe jos in magazie marcand intr-un mod fara echivoc momentul emigrarii masive a sasilor in Germania. Povestea comunitatii sase de la Agarbiciu e destinata sa se termine aici? Sa speram ca nu ...
Info Cazare:
In imediata apropiere a fortificatiei se afla o casa de oaspeti, dotata cu mai multe dormitoare comune, o camera dubla, bucatarie si baie.
Capacitate: 24 de locuri
Pret: incepand de la 5 Euro / persoana / noapte
Este posibila si camparea cu cortul in curtea pensiunii, la un pret de 3 Euro / cort, cu acces la WC si apa.
Contact: Florin Mihai, tel: 0269-855320; 0726-107652.
Pentru galeria foto completa, vizitati:
http://picasaweb.google.com/sebflorian/AgarbiciuArbejan#
vineri, 7 mai 2010
Ghirolt
24 Aprilie 2010. O zi de sambata in care am ales ca destinatie satul Ghirolt (jud. Cluj), asezare atestata din 1333 sub numele de Gerold. Din Cluj-Napoca, la Ghirolt se ajunge relativ usor: am pus bicicleta pe personal, am coborat la Icold, iar de acolo mai sunt doar aproximativ 7 km pana in sat.
In Iclod am admirat o veche biserica, Greco-Catolica, ridicata in 1791, cu zid de piatra si acoperis de sindrila.
Biserica "Înălţarea Domnului" din Iclod
Tot in Iclod, am descoperit o frumoasa gospodarie traditionala romaneasca, locuita de Valeria, o taranca de 93 de ani.
Valeria si casa ei
Am surprins satul Ghirolt in plina campanie de semanat. Pe suprafetele mai mici, metoda traditionala de semanat cu calul este inca destul de prezenta.
"Tractor" de un cal putere
Am stat de vorba cu Elisaveta, care mi-a povestit un pic despre dansa si despre oamenii locurilor. In sat mai sunt, zice ea, doar 80 de pereti (pereti insemnand aici familii, cupluri), restul locuitorilor fiind oameni in varsta, singuri.
Ghiroltul are un farmec aparte prin casutele cochete, rasfirate pe dealurile din jur, printre livezi de pruni. Atmosfera rustica aparte a fost armonios completata de simplitatea si bunavointa oamenilor pe care i-am intalnit, de spiritul lor de deschidere, calitati pe care sunt convins ca multi dintre noi le regasim din ce in ce mai rar in jurul nostru.
Traseu Iclod - Ghirolt (~ 7 km)
In Iclod am admirat o veche biserica, Greco-Catolica, ridicata in 1791, cu zid de piatra si acoperis de sindrila.
Biserica "Înălţarea Domnului" din Iclod
Tot in Iclod, am descoperit o frumoasa gospodarie traditionala romaneasca, locuita de Valeria, o taranca de 93 de ani.
Valeria si casa ei
Am surprins satul Ghirolt in plina campanie de semanat. Pe suprafetele mai mici, metoda traditionala de semanat cu calul este inca destul de prezenta.
"Tractor" de un cal putere
Am stat de vorba cu Elisaveta, care mi-a povestit un pic despre dansa si despre oamenii locurilor. In sat mai sunt, zice ea, doar 80 de pereti (pereti insemnand aici familii, cupluri), restul locuitorilor fiind oameni in varsta, singuri.
Elisaveta din Ghirolt
Ghiroltul are un farmec aparte prin casutele cochete, rasfirate pe dealurile din jur, printre livezi de pruni. Atmosfera rustica aparte a fost armonios completata de simplitatea si bunavointa oamenilor pe care i-am intalnit, de spiritul lor de deschidere, calitati pe care sunt convins ca multi dintre noi le regasim din ce in ce mai rar in jurul nostru.
Atmosfera rustica da tihna sufletului
Galerii foto complete:
vineri, 23 aprilie 2010
Jucu de Sus, realitate si viziune
Am ajuns cu bicicleta, printr-o intamplare, in zona satului Jucu de Sus (localizat in judetul Cluj). Din halta Apahida, am urmat drumul de piatra ce ocoleste comuna in partea de est, iar apoi in continuare, drumul de piatra ce se desfasoara paralel cu E576.
La prima vedere, nimic interesant, insa ....
La un moment dat, pe campul din dreapta drumului am zarit doua caprioare (au fugit prea repede pentru a le fotografia), iar mai apoi un iepure, pe care am reusit sa-l fotografiez.
In marginea de sud a satului Jucu de Sus am remarcat o casa taraneasca traditionala, din pacate insa, nelocuita si in degradare. Ce frumos ar fi daca astfel de case, care inca mai exista in aproape toate satele, ar fi integrate intr-un fel de circuit de pensiuni agroturistice ....
Ceva mai in partea de sus a satului, am descoperit cladirea fostului Castel Kemény, actualmente scoala generala.
Langa castel se gaseste o interesanta urna de piatra, de aproximativ 1,5 - 2 m inaltime, ornata cu basoreliefuri de animale si satiri, atat pe fete cat si pe colturi.
La poalele delusorului pe care se afla castelul se gaseste o moara parasita si un mic iaz.
Si iata cum, o destinatie care nu promite nimic, are atatea lucruri interesante de vazut.
Printr-o investitie consistenta in refacerea castelului si transformarea lui partial in muzeu, partial in pensiune, a morii in resturant cu specific local, curatarea iazului si amenajarea lui cu ponton si barcute, prin realizarea de pensiuni in casele taranesti traditionale si o promovare eficienta, Jucu de Sus ar putea beneficia de un flux bunicel de turisti, in special din Cluj, pentru un weekend de relaxare. Se ofera cineva? :)
Galeria foto completa se poate vizualiza la adresa de mai jos:
joi, 15 aprilie 2010
Pelerin pe meleagurile sasilor (I) : Sa purcedem la drum ...
Plecarea
9 Aprilie 2010. Dupa cateva zile de pregatiri, iata-ma gata de drum. Directia: bisericile fortificate sasesti de pe vaile Tarnavei Mari si a Hartibaciului. Mijloc de transport: bicicleta, un MTB XC (Cross-Country).
Gata de drum ...
Cu bicicleta ...?
Da! Din experienta unor ture mai scurte din anii trecuti, bicicleta reuseste sa-mi dea o placuta senzatie de libertate si in acelasi timp de conectare emotionala cu atmosfera locurilor parcurse. Mergand pe bicicleta, simt drumul ... aud cantecul pasarilor, respir aerul inmiresmat de natura, vantul imi mangaie fata, gust vizual peisajul ... Bineinteles, toata aceasta poezie se lasa descoperita in natura sau intr-un cadru rural ce nu intineaza natura, de preferinta urmand drumurile judetene, forestiere sau potecile de pamant.
Sigur, si mersul pe jos e la fel de placut, dar bicicleta imi ofera si un relativ confort: imi da posibilitatea de a-mi transporta mai facil si fara dureri de spate, prin agatare de genti laterale de cadru, bagajele nu tocmai putine si imi ofera o viteaza de deplasare sporita si deci posibilitatea de a strabate distantele dintre sate mai repede.
Dar suficient cu apologia bicicletei ... sa purcedem la drum ...
Pentru o “imersare” rapida in zona asezarilor sasesti, portiunea Cluj-Napoca – Copsa Mica am ales sa o parcurg cu trenul personal. Calatoria cu trenul, ca si pasager cu bicicleta, atrage oarecari sicane din partea controlorilor, dar atata vreme cat vagoanele au o platforma spatioasa la urcare (majoritatea personalelor au asa ceva), e tolerata.
Axente Sever (Frauendorf)
Situat la doar cativa kilometrii de Copsa-Mica, Axente Sever a fost prima mea oprire. Din tren, vazusem deja biserica fortificata de la Tapu si asteptam cu nerabdare sa ajung la zidurile uneia.
Vedere de ansamblu, biserica si fortificatia
Dupa o tura rapida in jurul zidurilor bisericii, am intrat in incinta, unde am aflat cu bucurie ca am sa pot innopta chiar in interiorul fortificatiei, experienta pe care mi-o dorisem de multa vreme.
Biserica vazuta din interiorul incintei fortificate
De fiecare data cand vizitasem in trecut biserici fortificate (atat biserici sasesi, evanghelice cat si biserici maghiare, reformate), avusesem in cadrul incintelor o placuta si speciala senzatie de confort, de relaxare, de liniste pe care, de aceasta data o puteam avea pentru o perioda mai indelungata.
Constructia bisericii-hala gotica de la Axente Sever a inceput in secolul XIV, fiind alcatuita din hala, turn cu patru sferturi si cor. Ulterior, in jurul anului 1490, biserica a fost reconstruita pentru aparare. Mai multe detalii despre istoria si arhitectura bisericii se pot gasi pe site-ul biserici-fortificate.com.
Vederea din turnul clopotnita al bisericii are un farmec aparte prin prezenta giruetei-cocos pe acoperisul halei bisericii.
Acoperisul salii bisericii, cu girueta-cocos in varf
La Axente Sever am gasit un model interesant de exploatare turistica a unei fortificatii de genul, prin amenajarea de camere pentru oaspeti, in locul fostelor spatii de depozitare ale cetatii. In plus, amenajarea a tinut cont de arhitectura exterioara a acestor spatii, pastrand-o in mare parte nealterata.
In stanga imaginii se observa fostele spatii de depozitare,
acum camere de oaspeti.
Camerele au un oarecare iz de chilii manastiresti, simplu mobilate, cu podele de lemn, oferind insa minimul de comfort modern (caldura, electricitate, WC, dus, apa calda), dar nu si televizor (foarte OK din punctul meu de vedere).
Interior camera de oaspeti
Familia Stefan, ce administreaza cetatea, este ospitaliera si saritorea, iar d-na Rodica Stefan ofera ghidaj atat la vizitarea bisericii cat si a cochetului muzeu amenajat tot in incinta.
De mentionat si ca de la pensiunea cetatii se pot inchiria si un numar de aproximativ zece biciclete de oras.
Pentru galeria foto completa, urmeaza linkul de mai jos:
http://picasaweb.google.com/sebflorian/AxenteSeverFrauendorf#
Info Cazare:
Casa de oaspeti din incinta fortificata a bisericii.
Pret / noapte: 20 euro / o persoana; 30 euro / doua persoane; 40 euro / trei persoane; 50 Euro / cinci persoane.
Este posibila si camparea cu cortul in incinta, la un pret de 30 RON / cort, cu acces la WC si apa.
Contact: 0269-840.841 (Stefan Rodica)
Capacitate: 13 locuri
Info Masa:
Restaurant "El Greco"
Pret: ~ 15 RON /masa de pranz
Abonați-vă la:
Postări (Atom)